Guest Post by Nicoleta Dan
Povestea mea cu freelancing-ul începe dinainte să ”intru în câmpul muncii”.
Eram în școala generală. Munca și serviciul erau subiecte îndepărtate, dar mai aproape era să visez cu ochii deschiși la ce o să fac eu când mă fac mare.
Am zis că mă fac, pe rând, arheolog, psiholog, actriță, scriitoare, ghid turistic, profesoară de limbi străine… și cred că am mai avut câteva opțiuni pe lângă.
Dar un lucru mi-era clar: până ajung eu la vârsta muncii, ceva o să se schimbe. Știam de pe atunci că nu o să am un job ca ai mei, unde mă duc la program.
Am început ca semi-freelancer, în primul an de facultate, pentru că voiam să câștig bani în plus. Timp de 4 ani am fost afiliată cu un MLM și, pe cât de faină a fost perioada aia pentru mine și pe câte chestii am învățat acolo, ceva tot nu rezona cu introvertita din mine.
Așa că mi-am luat frumos laptopul și am început să fac content writing. Eram angajată, dar lucram remote. Câtă vreme trimiteam textele la timp, pe nimeni nu interesa cum îmi organizam eu timpul.
După un an în care am ajuns să lucrez zi-lumină, am decis că nu așa vreau să-mi trăiesc viața. Că poate mă uitam prea urât la zona de 9 to 5, și că merită să-i dau o șansă, să mă mai organizeze un pic.
Dar 6 luni mai târziu am revenit la freelancing, ca the one and only solution.
De ce zic că freelancing-ul m-a ales pe mine?
Pentru că am vrut să fiu angajată într-un birou, de la 9 la 5. Dar nu am putut. Condițiile erau extraordinare, volumul de lucru era complet fezabil, și chiar aveam flexibilitate în program.
Dacă voiam să vin și să plec mai devreme/ mai târziu, puteam. Echipa era foarte mișto.
Dar simplul gând că TREBUIE să merg în fiecare zi la birou m-a deprimat în 6 luni.
Ca freelancer, sunt zile în care pur și simplu stau și fac un puzzle, citesc, mă duc la yoga, mă văd cu prietenii, iar noaptea scriu cele mai faine materiale.
Ei, ca angajat nu prea mă avantaja faptul că mă lovea inspirația între 11 și 1 noaptea.
Ca freelancer, am clienți din toată lumea și pot să fac coaching cu ei la 11 noaptea, când sunt eu mai inspirată, pentru că la ei e 2 ziua sau 8 dimineața.
Cât a fost lockdown-ul, m-am relocat 2 luni în Brașov și am lucrat de acolo. Dacă eram într-un birou, cred că ar fi fost un pic mai complicat. Așa, azi am luat decizia și mâine eram în Brașov.
(Ah, apropo, am locuit în toată perioada asta în București, Brașov, București din nou și Cluj-Napoca. Și am mai petrecut câte 2-3 luni relocată prin alte orașe. Dar tare bine a fost să știu că nu pierd nimic dacă mă mut dintr-un oraș în altul)
Pentru mine, timpul e cea mai importantă resursă. Dacă ți-o aloc, înseamnă că am încredere că o să o folosim împreună într-un mod fain, util, plăcut, eficient.
Și-atunci e important și să îmi organizez activitățile în jurul orelor în care sunt mai productivă (care cam ies din programul 9 to 5).
Am zile în care mă cufund în filosofii de viață și încerc să înțeleg cum funcționează niște lucruri în societate și în oameni. Sau mă prinde o carte și vreau să o devorez. Nici vorbă să pot să mă gândesc la altceva în zilele alea.
Din nou, zic din încercate.
Mi-am zis ”fato, vezi că trebuie să scrii și să trimiți newsletter-ul ăla până la data de…”. Ce să vezi? 5 minute mai târziu, tot despre pattern-uri și cercuri vicioase/virtuoase ajungeam să citesc.
Așa că ajungeam să mă uit lung la laptop, încercând să leg 2 fraze, iar el se uita înapoi lung la mine, că nu-și dădea seama ce vreau să fac.
Acum, poate chemarea ta spre freelancing nu e la fel de evidentă.
Dar dacă simți că te cheamă, nu o ignora.
Dacă ai fost angajat înainte, să știi că trebuie să-ți pui bani deoparte pentru concediu, că aici nu te plătește nimeni pe zile libere.
Dacă abia ai început pe culmile freelancing-ului, ține-te bine. Acum e mult mai simplu ca acum 5 ani. Și peste 5 ani o să fie și mai simplu (poate).
Dar aici o să fii tu, față în față cu tine.
O să afli cât ești de organizat, de disciplinat, cât de multă rezistență ai, cât de mult te interesează cu adevărat domeniul în care activezi și multe alte lucruri interesante despre tine. 😀
E o călătorie despre cunoaștere și despre auto-cunoaștere și, foarte posibil, o să vezi cum unele proiecte sau chiar domenii întregi de activitate „îți rămân mici”.
De exemplu, când mi-am luat tot ce căutam din activitatea de MLM (informații despre nutriție, abilități sociale, etc.), m-am mutat pe content și copywriting.
Când mi-am luat tot ce căutam din writing (abilitatea de a scrie același mesaj în cât mai multe moduri diferite, ca să pot comunica cu oameni cât mai variați ca personalitate), m-am mutat pe transformational coaching.
La un moment dat (probabil) o să „îmi rămână mic” și domeniul ăsta. Dar un lucru mi-e sigur: că fiecare domeniu în care am activat m-a adus mai aproape de cine sunt eu cu adevărat și de viața pe care mi-o imaginam atunci când eram mică.
Și sigur n-aș fi ajuns aici din postura de angajat. 🙂
Nicoleta Dan
Freelancer de 8 ani și coach transformațional.
Ajut oamenii să facă pace cu trecutul lor, ca să nu-l mai care degeaba în prezent și viitor.
Pasionată de Legi Universale, Oameni și Antropologie.
nicoletadan.com