Sunt Oana Păuna și am 27 ani, în ianuarie fac 28 ca un veritabil capricorn ce sunt. Povestea mea și freelanceingul a început acum 6 ani frumoși, vorba aia. Hai să-ți spun cum a fost…
Aveam 21 ani și eram anul al II-lea la facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din Ploiești. Nu aveam înclinație spre contabilitate și odată ce am aflat ce este, mi-am dat seama că nici nu îmi place. Eu venisem pentru economie și am dat peste total altceva. Pasionată de literatură, cărți în general și limba franceză, m-am nimerit aici ca nuca-n perete sau mai grav. Un an jumătate am urât orele de contabilitate și îmi doream să renunț, dar intrasem la stat, deci nu puteam renunța. Era singura mea șansă de a face o facultate pe gratis, nu o puteam rata. După un an jumătate, mi-am zis că nu mai am cum să dau înapoi: trebuie să obțin acea diplomă de licență.
Din întâmplare sau din noroc am dat peste un băiat deosebit pe care nu îl pot uita deși nu mai știu nimic de el de peste 5 ani. Din milă, altruism sau orice altceva, am avut o discuție în urma căreia mi-a propus să fac freelancing. Cum nu știam ce înseamnă, mi-a explicat. Pot lucra online pentru oameni din altă țară, doar cu cunoștințele de engleză. M-a întrebat ce știu să fac și cred că aș putea vinde. I-am zis: Excel, Word, engleză, editare. I-am zis că am un blog pe WordPress și știu să folosesc platforma. Mi-a zis că am o șansă, dar că va trebui să muncesc mult, să fiu serioasă și să am grijă să fac o impresie bună clienților mei.
Cum am început în freelancing?
M-a supravegheat cum aplicam la joburi, adică mi-a zis să îmi fac “un coverletter ca lumea”, mi-a zis de Freelancer.com și cum după câteva zile nu am primit niciun job începând să fiu frustrată, mi-a dat un pont care avea să îmi schimbe viața. Mi-a zis un cuvânt care înseamnă mult pentru mine și acum: oDesk. Astăzi site-ul se numește Upwork. Am început aici să aplic cu un cont nou și în câteva ore aveam primul job. Trebuia să fac un trailer pentru o carte a unei americance. Am făcut un PPT pe care l-am transformat în video și nu a fost prea mulțumită. Am făcut mai multe modificări și într-un final m-a plătit în dolari valoarea de 150 lei în banii de acum. Era 2014 și tocmai obținusem primii mei bani munciți online de la o scriitoare din America. Eram cea mai fericită! Abia așteptam să îi retrag de la bancomat.
Am continuat să aplic la joburi, să îmi perfecționez coverletter-ul, să citesc despre freelancing în engleză pentru că în română nu se găseau articole, nu aveam cu cine discuta, grupurile de freelanceri din Românica erau moarte, totul era dificil. Am primit alt job: să creez albume de muzică punând laolaltă melodii dintr-un Excel de 1500 melodii americane folosind anumite reguli: să nu fie mai mult de 3 cântece de la același autor, să creez eu numele albumului, să folosesc genuri diferite. Astfel cu cunoștințele mele de Excel, limba engleză în care ajunsesem să ascult melodii pe care nu le știam, creativitatea de a crea titluri de albume, faptul că știam să scriu un email am ajuns să colaborez cu o japoneză de la care am primit și review pe Linkedin, câțiva ani mai târziu.
Era 2014 și în doar 3 săptămâni făcusem pentru japoneză zeci de albume și adunasem în contul de oDesk echivalentul în dolari a 1200 lei. Eram pe val. Nu știam dacă să îmi cumpăr laptop sau să plec la mare. Nu avusesem niciodată atâția bani pe mână din munca mea. Iubitul meu de atunci mi-a zis: “Păstrează banii pentru că bulan ca ăsta nu o să mai ai niciodată!”
Ce a urmat în cariera mea ca freelancer?
Am tot aplicat, am luat tot felul de proiecte pe domeniul research and data entry. Căutam pe net chestii după cerințele clientului și adunam datele într-un Excel cu cap de coloană predefinit de client. Am luat bani și de la un client care nu avea timp să pună într-un Word versurile a 10 melodii. Erau sume mici în dolari, iar dolarul era 3.22 atunci parcă. Milioanele se adunau greu, dar eu mă bucuram ca un copil care a câștigat la tombolă la fiecare sumă primită. Mama nu m-a crezut că am bani până i-am scos din bancomat: 800 lei. Eram pe val rău de tot. Era un joc care îmi plăcea la nebunie. Începusem să mă joc cu aplicarea la joburi, căutatul celor mai bune sintagme pentru a mă vinde și cum să scriu emailuri de calitate – era jocul meu favorit.
De-a lungul timpului mi-am dat seama că din Excel, research, Amazon reviews și English tutoring nu pot face prea mult. Un client m-a învățat noțiuni simple de SEO, adică am făcut backlinking pentru el. I-am obținut 2-3 linkuri pe site-uri indicate de el și m-a plătit pentru asta după ce m-a îndrumat pas cu pas. Altui român născut în America și care nu știa română i-am tradus licența în română pentru vreo 200 lei. Am lucrat mult pentru bani puțini, dar nu știam ce să mai învăț să îmi cresc prețurile. Joburile erau mai nișate decât ce știam eu să fac și voiam să scriu pentru bani, dar nu știam de unde să încep.
Am citit 2 cărți ale lui David Mitran: Cum să faci bani din pasiunea ta și să nu mori de foame din asta și înțelegeam cu fiecare pagină că pasiunea mea e scrisul, din asta vreau să trăiesc. Nu știam că există content writeri. Eu credeam că doar scriitorii și redactorii de știri sau articole la o revistă trăiesc din scris. Am trimis mailuri mai multor reviste online, dar nu mi-a răspuns nimeni.
Visul meu de a trăi din scris murea încet-încet, dar nu mă opream din a scrie pe blog. Citisem undeva că și prin voluntariat poți face rost de o oportunitate, dar mai ales că un redactor are nevoie de un portofoliu. Documentarea este cheia! Tot ce am făcut pentru a crește a fost citit undeva și îmbinat cu creativitatea mea. Am găsit un om care căuta colaboratori pentru un site abia creat și avea nevoie de recenzii de cărți. Am discutat puțin, am dat test și am fost acceptată. Deveneam redactor pentru Goodread.ro care acum este Booknation.ro.
Puneam prima cărămidă la portofoliul meu. Am mai scris o vreme și am strâns vreo 150 lei pe care i-am cheltuit tot pe cărți la târgul de carte de la Romexpo, București. Apoi am găsit un client din București care mi-a dat bani buni pe articole despre un tratament de păr și implant dentar. Am colaborat o vreme, apoi fără motiv nu mi-a mai dat de lucru. Iar credeam că nu o să mai iau bani din scris niciodată. Aveam 3-4 luni bune cu mult de muncă, apoi făceam burnout și nu mai puteam lucra sau proiectele se terminau și urma o lună proastă. Era un fel de cerc din care nu puteam ieși. Munceam mult și plătit prost pentru că nu știam ce trebuie să fac să fiu plătită mai bine. Am citit mii de articole. Îmi îmbunătățeam engleza despre care tipul ăla îmi zisese că nu o să o stăpânesc vreodată. Din ambiție și durere am ajuns să știu o limbă care la început nici nu m-a atras. Am vrut să devin atât de cunoscută încât să îmi vadă numele online, să știe că am reușit online chiar și fără ajutorul lui.
Am lucrat un timp ca recepționeră și nu mai puteam lucra online. Într-o vară am predat limba engleză unor copii din Asia și mi-am schimbat bateria laptopului. Da, aveam laptop datorită unui client din America, normal, căruia i-am lucrat de 1500 lei în două săptămâni și mi-am luat laptop. Au fost vremuri grele. Nu reușeam să am proiecte pe termen lung și nu înțelegeam cum să opresc clienții, cum să creez relații pe termen lung.
În 2018 începeam să scriu pe o sumă infimă pentru o agenție de marketing din Suceava. Apoi colaboram cu un tip din Fălticeni care se mutase în Franța. Ei au avut încredere în mine, iar eu am avut încredere în abilitatea mea de a învăța. Am învățat ce au avut ei nevoie la proiectele lor și mi-am luat bănuții în timp ce puneam cărămizi la portofoliul meu. Am acceptat prețuri mici pentru a-mi crea portofoliul dorit.
Am tot căutat joburi online, de la Olx și Romjob la site-uri de freelance noi. Lumea se dezvolta, dar românii tot ascunși stăteau. Nimeni nu spunea online că lucrează de acasă. Cine avea PFA sau SRL deja ajunsese la nivel profesionist.
Am prins câteva colaborări de când mi-am făcut PFA. Unele sunt active, altele nu au mers și ne-am zis “Ura și la gară” înainte să ne pierdem timpul unul altuia. De când a venit pandemia și am avut timp să citesc mai mult, mi-am dat seama că trebuie să mă reinventez pentru că nimic din ce știam nu funcționa. Nu funcționa să aplic la joburi, oamenii nu răspundeau la mesaje, portofoliul meu nu atrăgea atenția deși aveam destule linkuri care să arate ce pot face.
Am înțeles că trebuie să am mai multă încredere în mine și să mă “laud” dacă am ceva de spus sau arătat lumii. Nu e laudă când arăți la ce ai lucrat anterior.
Dacă ar fi să las o listă de sfaturi pentru cei care încep acum, aș spune așa:
- Nu te teme! Ce știi tu poate fi apreciat de cineva.
- Învață, învață, învață de la cei care au proiecte mai mari ca tine!
- Nu ezita să întrebi sau să colaborezi cu alți freelanceri!
- Fă-ți un loc al tău, cu numele tău pe el și imagini care să te reprezinte. Eu mi-am făcut blog și cărți de vizită.
- Nu lucra până faci burnout! Sănătatea ta e mai importantă ca banii chiar dacă la început pare invers.
- Lucrează mult, lucrează bine, dar nu uita să și trăiești.
- Folosește banii pentru tine, familia ta, dar și relaxează-te! Dă bani pe distracție și răsfăț! Meriți din plin.
- Dacă ai câștigat mult și mai ales, în mod neașteptat, de exemplu ai primit bonus, dă și celor mai săraci ca tine. Binele făcut se va întoarce înzecit, garantez fără să îți citesc din Biblie!
- Oferă-ți sfaturile celor mai neexperimentați ca tine. Veți învăța amândoi!
- Respectă-ți clienții, termenele limită, vorba spusă și oferă exact ce ai zis! Nu mai alege proiecte la care nu poți da 100% doar pentru bani. Clienții își dau seama și vor încheia colaborarea.
Nu regret nici clienții care nu au mai plătit, cărora nu le-a plăcut munca mea sau cei care nu au avut curaj să-mi spună că nu sunt suficient de bună pentru ei. Am învățat destule și fără feedback-ul lor. Totul m-a ajutat să cresc și după 6 ani nu regret nicio clipă drumul ales. Pentru talentul meu, creativitatea și introversiunea mea, scrisul este drumul ideal prin viață.
Dacă vrei să mă întrebi ceva mă poți găsi la Oanapauna.ro sau pe Facebook la Oana – Communication and Writing. Sunt deschisă la discuții și îți pot oferi sfaturi. Am fost și eu acolo, ce m-aș fi făcut fără oamenii care mi-au răspuns la întrebări, fie ei și americani?
Nu uita: tuturor ne-a fost greu la început și am lucrat pe 5 lei (la propriu). Nu renunța! Evoluând vei ajunge la stilul de viață dorit! Timpul îți este prieten în freelancing!
Foarte bune sfaturile tale, Oana! Și frumoasa povestea. Ma bucur sa te citesc și aici, ca oriunde!
Te îmbrățișez cu drag 🤗❤️
Multumesc frumos!
Felicitari Oana! Esti foarte talentata, imi place mult povestea ta. Sa nu te opresti din scris niciodata!