În ultima vreme am tot dat în social media peste postări diverse în care studenți sau tineri de abia scăpați de pe băncile facultăților căutau diverse oportunități de a face “niște bani în plus”.
Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la 2 lucruri:
1. mi-a plăcut foarte mult să văd câți tineri vin din urmă cu acest drive incredibil de puternic de a face bani, de a se descurca și de a deveni independenți încă din facultate
2. în același timp m-am gândit cu tristețe la ceea ce îi așteaptă pe mulți dintre ei când vor păși pentru prima dată pe piața muncii din România, așa cum și eu pășeam acum câțiva ani și îmi dădeam seama că nu-i tocmai un mediu prietenos.
Așa că, m-am gândit să scriu încă un articol, cât se poate de practic, ancorat în cifre reale și într-un caz concret (al meu) despre cum poți trăi în România ca freelancer. Ba mai mult, nu doar cum poți trăi, ci cum poți să o duci chiar bine.
Să începem cu prima componentă.
Cum trăiești în România ca Freelancer?
Bun, înainte să intrăm în detalii, hai să vedem, ce înseamnă mai întâi să trăiești în România?
Ne vom referi aici la nivelul unui student sau al unui absolvent, căci pentru ei am scris acest articol în special. Pentru cei aflați la început de drum, care caută răspunsuri.
O să iau în calcul fix cazul meu. Dar o să fac referire și la cazul unor cunoscuți, ale căror cifre le cunosc exact și a căror situație am mai discutat-o și cu ei de multe ori.
Cum am trăit noi ca studenți?
Stilul de viață al studenților diferă drastic de la persoană la persoană. Am putut vedea asta de atâtea ori între colegi de cameră sau colegi de la facultate diferiți.
Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, eu eram considerat un caz fericit, un student care se descurca chiar bine. Așadar, o să merg pe premisa că dacă eu am putut, poate toată lumea. 🙂
Am fost student în Iași, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Filosofie, specializarea Comunicare și Relații Publice. Am prins buget din primul an și am rămas la buget pentru toți cei 5 ani (3 de facultate + 2 de master). Taxele de școlarizare nu intrau în calcul. Cu toate acestea, ele erau de circa 3000 RON / an dacă mai țin eu bine minte. Nimic semnificativ după cum vom vedea, chiar dacă ar fi cazul să le luăm și pe acestea în calcul.
Cheltuielile mele arătau în studenție în următorul fel:
– 240 lei / lună căminul (aste în vremea în care locuiam într-un cămin mai fancy cu doar 2 colegi în cameră) – după care la vreo doar 2 ani după am hotărât că nici în căminele normale cu 4 colegi în cameră nu voi muri, așa încât m-am mutat și am început să plătesc doar 120 lei / lună.
– transportul era mereu a doua mea grijă, pentru că aveam mereu nevoie de tramvai și autobuz, așa încât mereu abonamentul era achitat de la data de 1, fără excepție. Mă costa 40 de lei pe lună, din ce rețin.
– mâncarea de cele mai multe ori venea de acasă. Însă de dragul calculelor o să pun și mâncarea în calcul, folosind cifrele pe care le am acum în buget, după ce am terminat de mult facultatea, iar pachetele nu mai vin de acasă. Pentru o persoană, reușesc cu brio să mă încadrez în 500 lei lunar cu mâncarea, iar acum mănânc mult mai sănătos decât mâncam când eram student.
Aici însă este mereu un caz delicat, un subiect foarte aprins, așa încât, pentru a nu exista discuții, o să mergem pe cifrele dublate. Am unii colegi care mi-au spus că ei nu reușesc să iasă sub 800 de lei lunar, în timp ce unii cheltuie chiar mai mult.
Așa încât, o să luăm în calcul 1000 lei pe lună pentru mâncare.
– ieșiri, distracții, cluburi, chete și party-uri în cămin – cele mai frumoase momente de studenție, cum s-ar spune. Nu am ținut niciodată o evidență clară aici, însă știu cum zburau banii când trebuia să-i cer mamei bani a doua zi după ce îmi pusese deja o sumă consistentă, ca să pot plăti căminul (da, da, nu am fost din totdeauna freelancer, m-au mai ținut și-ai mei ca pe un trântor).
O să aloc aici undeva la 400 de lei pe lună. Luând în calcul faptul că ieșeam în club săptămânal cel puțin de 2 ori, iar o bere era undeva la 5 lei, un cuba libre undeva la 15 lei, intrarea o plăteam răruț, dar ducea și ea undeva la 10 – 20 lei. iar mie îmi plăcea să mai fac escapade și în timpul săptămânii pe la terase.
– cheltuieli cu facultatea – nu știu cum erați voi, dar eu eram abonat la copiatoare și la toate papetăriile din jurul Universității, așa încât cel puțin 200 lei lunar lăsam pe copii de cursuri, pe dosare, țiple, pixuri și alte mizilicuri.
– haine – offf… marea mea pasiune. Eu cheltuiam lunar pe haine când eram student, poate pentru că Palas-ul mi se părea, culmea, mereu mai aproape de cămin decât facultatea, chiar dacă de fapt stăteam chiar peste drum de facultate și la vreo câțiva km buni de mall.
Nevermind, lăsam lunar la Bershka și la Pull&Bear circa 300 – 500 lei pe haine.
– iar pentru cheltuieli neprevăzute…. să mai pună bani cine mai are. :)))) Că eu niciodată nu lăsam în buget loc de așa ceva. 🙂
Bun.
Și-acum, să vedem un calcul frumos:
Cămin: 120 lei
Transport: 40 lei
Mâncare (and other stuff de-ale casei): 1000 lei
Ieșiri: 400 lei
Școală: 200 lei (iar aici hai să punem și taxa anuală – 300 lei lunar, deși la mine nu a fost niciodată cazul)
Haine: o medie de 400 lei
Total: 2460 lei cheltuieli pe lună.
Mark my word: logodnica mea de banii ăștia tăria 2 luni jumate. :))) Poate că de aia ne-am și luat casă din banii economisiți prin facultate, pentru că imediat ce a început și ea facultatea (cu un an după mine) am început să ținem banii la comun și ea gestiona totul.
Dar, de dragul poveștii, o să lăsăm totalul la 2500 lei, să rotunjim.
Oricum am colegi care ar fi cheltuit și mai mult decât atât. Deci, fair enough.
Și-acum, să trecem la partea a doua, totodată cea mai interesantă parte. Cum facem rost de banii ăștia în studenție?
Era clar pe vremea aia că, oriunde m-aș fi angajat, în Iași, ca student, banii ăștia nu aveam cum să-i obțin.
Am fost angajat de vreo 4 – 5 ori ca student, mai mult de 1500 RON net + ceva bonusuri (maxim până la 1800 RON net total) nu am reușit să obțin.
Și-atunci, cum facem rost de bani?
Aici intră în scenă freelancing-ul.
Pe vremea când eu eram în facultate, freelancer.com era raiul pe pământ pentru noi, tinerii îndrăzneți. Așa că… de ce nu?
Mi-am făcut cont pe platformă.
Am scris și aici cum poți face asta. Povestea e destul de lungă, însă aici nu ne interesează detaliile. M-am apucat, m-am lăsat, de mai multe ori.
Dacă vreți să citiți povestea completă, o găsiți pe site, prin toate articolele.
Luăm în calcul direct faptul că TU, dragă viitor freelancer, vei fi mai motivat ca mine, iar foamea te va împinge să te ții de treabă.
Bun!
Ai făcut contul pe platformă? Ce urmează?
În fiecare zi, ca student, ai timp liber berechet. Ție nu o să-ți trebuiască tot. Îți ajunge o singură oră pe zi, să intri pe platformă, să începi să cauți proiecte potrivite ție (din câte milioane de task-uri pe diverse domenii găsești pe platformă, cu siguranță vei ști să faci măcar unul, două, trei).
Articole de scris pentru bloguri, data entry stuff – copiere de date din pdf în excel și invers, traduceri de texte, chestii HTML, afișe și logo-uri, transcriere din audio în text etc.
Sunt mii de proiecte adăugate zilnic.
Tot ce trebuie să faci e să-ți rezervi o oră pe zi, pentru a căuta proiectele și a da bid, adică a licita, a aplica la ele.
Pe lângă asta, am mai scris și aici încă 2 metode testate prin care poți să prinzi proiecte ca freelancer.
Bun!
La toată nebunia asta, care va fi rata de succes?
Îți zic eu. La mine, în primele luni, din 10 bid-uri luam 1 proiect, dar și acela pe bani de nimic…
Așa că ce-am făcut? M-am apucat rapid să culeg cât mai multe proiecte mici, chiar pe gratis, de pe tot felul de forumuri, de pe platformă sau de pe la colegii pe care între timp îi cunoscusem la facultate în ani mai mari.
Mi-am făcut rapid un portofoliu, apoi am început să pescuiesc proiecte mai mari. Nu a durat mult, iar norocul a venit peste mine.
Primul proiect de lungă durată: o agenție care m-a angajat la început să fac niște articole pentru un forum. Un articol pe zi.
Apoi, niște texte de prezentare pentru un site. Apoi, texte pentru site-urile pe care le-au luat ei în mentenanță sau pentru oameni care voiau să-și realizeze alte site-uri.
Și uite așa, la doar câteva luni, aveam deja un proiect mare, cu o mulțime de task-uri. Proiect care îmi genera în lunile bune circa 2 – 3 salarii minime.
Deja aveam banii de care aveam nevoie doar din acest proiect.
Dar nu m-am oprit aici, așa încât, la mai puțin de un an, am strâns și proiectele pe care le aveam aici, iar împreună cu o scrisoare de recomandare de la agenția unde lucram, m-am prezentat (virtual) la un interviu pentru un al doilea post, la o a doua agenție, care căuta un om pentru redactare articole de blog, articole de știri și articole SEO.
Am început și aici cu un proiect mic. 2 ore pe zi, pentru suma de 400 lei. Apoi 4 ore pe zi, pentru suma de 900 lei (în doar câteva luni). Iar apoi am făcut trecerea la 8 ore pe zi, pentru 2000 lei. S-a întâmplat în mai puțin de un an.
Așadar, la doar circa 2 ani de la începerea aventurii ca freelancer, ani în care am tot fâlfâit-o pe proiecte mici, pe banii părinților, mai pe un salariu, mai pe altul, mai pe o demisie, mai pe alta… ajunsesem să câștig circa 1k euro din freelancing.
Iar acum, eu am fost eu… poți să zici că am avut noroc. Hai să vedem și cum au făcut alții.
Cazul 2: logodnica mea.
Cheltuieli totale: pe o lună ea nu prea cheltuia mai mult de 1000 lei – 1200 lei maxim.
Avantajele cele mai mari:
– ea nu plătea mâncare, căci primea de acasă, iar ce nu primea își gătea singură.
– când ieșeam în club stăteam de cele mai multe ori pe un cocktail 2 ore, iar când ieșeam în grup făceam chetă și cumpăram totul la sticlă, împărțindu-se la toată masa.
– hainele și le cumpăra din magazine normale, nu din mall, scutind o mulțime de bani de aici.
Ea nu cheltuia nici în cele mai grozave cazuri mai mult de 1500 de lei pe lună.
Cum faci rost de acei 1500 lei pe lună, în altă modalitate decât am procedat eu?
Simplu: part time jobs
ATENȚIE: jobs (la plural)
Logodnica mea s-a angajat încă din prima zi de când a ajuns în Iași. De fapt, avea deja jobul asigurat când a venit la facultate.
Ce făcea? Lucra stradal la împărțit flyere și completat chestionare. N-aș numi asta tocmai freelancing, dar well… e o modalitate de a face bani.
Pe lângă asta, întotdeauna avea proiecte (din nou, nu le-aș numi clasic de freelancing), dar avea surse de venit diferite.
Cele mai des întâlnite erau: banii de la “fraieri” cum îmi plăcea mie să le zic. Întotdeauna vei întâlni în facultate pe acel Păcală care n-are timp sau chef de teme, dar totuși, trebuie să treacă și el anul.
Ei bine, 100 de lei tema, mai un 50 de lei referatul, mai o prezentare de seminar pentru 200 lei…. se adună. 😀
Shhh… nu mai spune la nimeni (că poate aud profii…) De parcă nu s-ar fi știut sau parcă nu știe toată lumea lucrurile astea. 🙂
O altă modalitate de a face bani din freelancing pe timpul studiilor?
Meditațiile.
Dacă ești la facultate, deja ai făcut liceul. Ceea ce presupune că deja ești mai high level performer decât cei din liceu. Ceea ce presupune că deja le poți oferi meditații, nu?
Nu știu ce vă spune vouă logica, dar la mine funcționa treaba asta.
Logodnica mea a fost un Dexter al matematicii mereu. Iar la 75 lei / ora cine n-ar fi?
Și uite așa, când aduni 5 ore de meditații cu 2 teme de seminar și cu 3 prezentări și un job de 2 – 3 ore pe zi, 1500 de lei sunt praful de pe tobă.
De unde prinzi toate aceste “proiecte”?
Simplu: pe Păcală îl vezi zilnic la facultate, mă rog… mai degrabă prin club și prin cămine…
Meditații…. te-ai uitat măcar vreodată pe OLX sau pe Facebook, pe grupurile liceelor și prin grupurile de părinți, în perioada bacului sau a examenelor? O să curgă șuvoi cererile.
Iar partea de part time jobs pe flyere and stuff… crede-mă, o să-ți vină lunar oferte în cămin, hangere pe mânerul la ușă cu târguri sau cu evenimente unde ai putea să te bagi pe așa ceva.
Dacă totuși nu-ți vine, e oke, poți da o fugă până la departamentul de probleme studențești, până la grupul de colegi din an mai mare decât tine, până la profu ăla simpatic de care îți place… și poți arunca o întrebare: “Nenea, n-ai și pentru mine pe cineva care știe pe cineva care poate să-mi ofere o șansă de a face bani de semințe?”
Crede-mă. N-ai cum să nu poți găsi un job part time pe împărțit flyere sau pe chestionare sau chiar ceva la un birou călduț (eventual virtual – din fața laptopului – pe data entry stuff) ca student.
Și-acum, ultimul caz, că ne-am lungit rău de tot.
Cuplu, el și ea, ambii disperați de tehnologie.
Cheltuieli? Mari dom’le, mari, că lor le-a trebuit chirie încă din studenție.
La ale mele 25 de bastoane, mai punem încă 10, să fie chiria. Ei dădeau 200 de euro, care la acea vreme erau undeva la 900 lei parcă. Dar hai, fie 10 “milioane”.
Deci, cheltuieli totale 3500 ron pe lună (pentru 2 persoane) – da, da, știu, eu am pus 2500 ron pentru unul singur, însă mâncare am dublat-o, iar când ești în cuplu poți scădea lejer și de la ieșiri, pentru că se “amortizează” mai ușor în doi. Plus, oricum am pus niște bănuți în plus și la haine, dacă nu-ți iei chiar numai din mall ai putea scăpa mai ieftin.
So, luăm în calcul 2500 + 1000 chiria = 3500 RON cheltuieli lunare totale.
De unde facem rost de ei?
Ai auzit vreodata de Fiverr?
Dacă nu ai auzit, google it!
Fiverr e locul unde totul costă 5$ (sau cel puțin la prima vedere e așa). Dragii de ei, cunoscuții mei, și-au creionat un profil de Fiverr unde 5$ costa la ei o chestiune mică mică și simpatică din domeniul graficii web.
Pentru 5$ ți-ar fi realizat un produs one time pe care îl puteai implementa online (de cele mai multe ori era vorba de un banner digital sau de un șablon grafic pentru un website simplu).
După care, dacă doreai mai mult (în speță, văzând că oamenii se pricep, ai fi putut cere un website)… aveai să plătești suplimentar.
Țin minte și acum că în anul 3 de facultate am avut o materie, un soi de TIC, unde am avut de realizat un one page design website pe care să prezentăm niște lucruri și pe care să-l lansăm pe bune, urmând să primim note pentru el, la examenul final.
Doar eu le-am dus vreo 4 – 5 oameni cărora le-au realizat câte un web site one page, pe care le-au cerut în jur de 150 – 200 de euro dacă mai țin minte bine.
Așadar, cu un website la 200 de dolari sau 200 de euro, făcut în 2 persoane în mai puțin de o săptămână (asta doar în timpul liber)… gingașii mei prieteni reușeau să scoată circa 800 euro lunar din Fiverr.
800 * 4.5 = 3600 lei – uite banii de care aveau nevoie.
Iar pe vremea aia, timpul liber, după cum ziceam, era ceva de care nu aveai cum să te plângi. Aveai timp liber cu carul.
Așadar, din 4 site-uri lunar, puteau să realizeze cu un pic mai mult efort zilnic și cu zilele de weekend incluse, poate…. 8.
Iar la 8 site-uri, având un fee de 200 de euro pe site, deja banii câștigați ar fi fost altfel.
Nu i-am întrebat niciodată cam ce volume de muncă au, însă știu că la acea vreme, tot ce era pe partea de web design (și nu existau foarte mari bugete) apelam la ei, pentru colaboratorii mei, dar mereu îi găseam ocupați cu proiecte.
Știu că de dragul calculelor am zis 3500 lei, știu că am zis 4 site-uri pe lună, 200 de euro de site, însă știu că ei câștigau mai bine de atât.
Deci, pe orice parte ai lua-o… din cele 3 cazuri, pe care eu personal le-am trăit sau le cunosc, se poate vedea că poți trăi ca freelancer în România și o poți duce chiar bine.
Deși articolul s-a adresat studenților, iată că anii au trecut, facultatea s-a terminat, iar eu tot aici sunt, tot pe baricadele freelancing-ului, iar cifrele s-au transformat din 2500 lei la cheltuieli în minim dublu.
Iar veniturile…. well… sky is the limit. De atunci multe s-au întâmplat. Dacă vrei să vezi mai multe despre povestea completă, aruncă un ochi și pe celelalte articole de pe site.
Vei descoperi că cei 1000 euro pe care îi făceam în facultate acum sunt “bani de cafea”. Iar dacă eu am putut, ca freelancer, fără să trag foarte foarte tare de mine….
CU SIGURANȚĂ POȚI ȘI TU!