Am stat 2 săptămâni să mă gândesc dacă să scriu articolul ăsta pe un site de freelancing sau nu. Și după ce m-am gândit să-l scriu, am mai stat aproape o lună până să-mi găsesc cuvintele. Nu e o poveste tocmai confortabilă. 🙁

Însă, cum viața unui freelancer nu e întotdeauna chiar roz, let’s give it a try!

Am scris întotdeauna cu pasiune. Am considerat asta un dar divin. Toată lumea care mă cunoaște îmi spune mereu că știu să scriu. Iar prin scris am și făcut o mulțime de bani. Atât pentru mine, cât și pentru alții.

De aceea m-am apucat și de freelancing.

Și totuși, în iunie, anul ăsta… se face 1 an de când, mai în glumă, mai în serios, m-am lăsat de scris! 🙁

Ai putea să zici, tu cel care citești asta, cum te-ai lăsat, dacă eu tocmai citesc un articol scris de tine?

Și îți pot explica.

Cum m-am lăsat de scris și din ce trăiesc acum ca freelancer?

Timp de 4 ani de zile am făcut parte din 2 agenții online, una de web development (pe post de copywriter) și una de promovare online și SEO (pe post de om ghiveci în care le-am făcut aproape pe toate).

Am scris în acești 4 ani cred că peste 4000 de pagini A4. Chiar măsuram la un moment dat folderul de resurse și mă uitam că în câțiva ani de content și copywriting, din research, din ciorne și din proiecte finalizate am strâns un folder de peste 20 de giga de conținut. Și pentru cine știe cât măsoară un document word, ei bine… that’s fucking a lot!

În toți acești 4 ani am încercat să scriu despre orice, pentru oricine, că așa cerea proiectul, că așa erau task-urile. Iar eu… fugeam după bani, căci așa cerea visul meu.

Am făcut câteva compromisuri majore în acești ani.

Am scris aproape ca o mașină de scris, despre orice, oricând, oricum. Am scris, mințindu-mă pe mine, că e pasiunea mea, că e darul meu… Și am scris atât de mult… până ce mi-am dat seama că pasiunea dispăruse fără urmă.

Ba mai mult, de fiecare dată când luam un proiect nou, îmi era și groază să mă gândesc la acel proiect. Îmi era o lene nesfârșită să mă apuc de el. După care această tergiversare bineînțeles că mă împingea pe ultima sută de metri să mă apuc de toată munca.

Iar asta s-a văzut mai târziu în rezultate.

Au trecut ani de zile în care clienții erau extrem de mulțumiți, aveau super rezultate în urma proiectelor mele, iar agențiile unde lucram erau mulțumite și îmi ofereau un feedback pozitiv de fiecaredată pe proiecte. Până când…

Într-un final, nu s-a mai întâmplat așa.

Proiectele au început să fie din ce în ce mai greoaie, eu am început să întârzii din ce în ce mai mult, iar rezultatele au început să fie din ce în ce mai îndoielnice. Moment în care, deja mi-am dat seama că ceva nu e în regulă.

Am rămas într-o stare de letargie și într-o neputință cruntă aproape 3 luni.

Nu mai știam ce să fac, de ce mi se întâmplă asta, cum să fac să o rezolv.

Iar după 3 luni, răspunsul mi-a venit din 2 mari direcții:

• a venit pandemia – A FOST PENTRU MINE OPORTUNITATEA PERFECTĂ – proiectele oricum urmau să pice, ba chiar de ceva vreme începuseră oricum scăderi în cerere – deci aveam mai mult timp liber, mai mult timp de petrecut cu mine, prin urmare mai mult timp de studiu și de identificare a oportunităților.      
• am avut un burnout și efectiv am clacat, mi-am dat seama că mă regăsesc într-un cerc vicios în care mă învârt la nesfârșit, ajungând într-un final să fac ceva ce nu-mi place, nu-mi produce nicio satisfacție și, culmea, nu-mi aduce nici cine știe ce câștiguri materiale (deși câștigam la vremea aia destul de bine)

Așa am realizat că PASIUNEA POATE SĂ DISPARĂ!

Din păcate, pentru mine… pasiunea mea murise. Pasiunea pentru freelancing era acolo însă. Doar că…. Făceam ceva mecanizat, strict datorită sumelor pe care le câștigam și datorită visului meu de a-mi face banii pentru o casă.

Da, această meserie mi-a pus în brațe suma necesară pentru a-mi cumpăra casa. Dar imediat ce mi-am luat casa, calvarul a început. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă să faci ceva din pasiune vs. ce înseamnă să o faci ca pe un compromis.   

După ce mi-am cumpărat casa, brusc, munca mea nu mai avea niciun farmec. Nu mai găseam nicio motivație în nimic. Știam că vreau să fac freelancing în continuare. Dar parcă nu-mi găseam motivația de a mai lua proiecte. Moment în care mi-am dat seama că pasiunea de fapt era moartă de mult. Și că fac asta doar din pură rutină. Din obișnuință și din nevoie.

Am luat casa în Ianuarie 2020. Până în martie… deja era totul clar… Viața mea se întorsese cu fundul în sus. Iar din martie până în iunie deja calvarul lăsase loc unor noi oportunități.

Am început să investesc puternic în mine în perioada asta. Am apelat la ajutor pentru a putea trece peste perioadele grele. Am început să trag de mine personal, pentru a mă dezvolta, pentru a mă regăsi, pentru a vedea ce e cu mine mai exact. Și am început să investesc în educație.

Da, pasiunea pentru scris dispăruse complet. Însă, nu dispăruse cheful de muncă. Nu dispăruse visul meu de a fi freelancer. Doar că acea muncă trebuia să fie orice altceva. Iar la scurt timp după studierea pieței, după câteva cursuri și după câteva ore de terapie, lucrurile aveau să se vadă mai clar. Știam și ce avea să fie acea muncă.

Avea să fie exact ceea ce fac acum: împărtășirea experienței mele cu alții – sub diverse forme – de la consultanță și mentorat până la informații oferite, ce să vezi, tot prin scris. Pentru că mi-am dat seama că într-adevăr, scrisul este pentru mine un dar. Însă eu l-am fructificat prost.

Mi-am redescoperit pasiunea pentru scris. Mi-am redescoperit darul.

Însă, în alt context. Sub altă formă. Iar acum, sunt mai puternic ca niciodată.

Pot să scriu, dacă o fac pentru mine sau pentru cei dragi mie. Pentru clienții care înțeleg ce valoare are scrisul. Pentru cei care văd lucrurile ca mine. Și pentru cei care înțeleg că scrisul nu e ceva ce poți face mecanizat.

Așa m-am lăsat de meseria care mi-a pus primii bani în mână din freelancing! Și așa m-am reapucat de ea cu adevărat.

Așa m-am apucat să trăiesc cu adevărat!

Am spus întotdeauna că “eu trăiesc din scris”. Pentru că, teoretic, scriam chestii pentru a fi plătit. Deci, trăiam din scris. Însă în sensul platonic.

De abia azi trăiesc cu adevărat. Și mi-am dat seama că pot face asta și în timp ce scriu.

Însă, viața mea nu depinde niciodată de asta. Și cu atât mai puțin ceea ce mă definește pe mine. Ceea ce sunt eu.

Într-o zi pot să scriu bine, în timp ce în alta poate scriu prost. Poate nu am chef. Într-o zi pot să creez rezultate, în alta poate nu-mi iese la fel.

De abia odată ce am început să înțeleg asta și să o accept, mi-am dat seama că pot să trăiesc cu adevărat.

Iar acum scriu din nou!

Dar scriu așa cum am scris la început. Atunci când nimic nu depindea de asta. Când cerul era albastru, iar eu, prin cuvintele mele, puteam să-i surpind adevărata măiestrie.

Acum scriu din nou din pasiune. Poate că de aceea, clienții pe care îi am pe content sunt din ce în ce mai rari.  

Însă, cui să-i pese?

De abia acum am învățat ce înseamnă să trăiești de fapt, cu adevărat. Așa că, scrisul pe bani s-a terminat. Scrisul la comandă și scrisul mecanizat s-au dus.

Așa m-am lăsat de scris…

Și așa m-am reapucat de el!

Content is KING – spune o celebră vorbă. Iar eu, astăzi am completat-o, după 4 ani și ceva!

The KING is dead! Long live the KING!

Astăzi fac totul – inclusiv freelancing-ul la un alt nivel. Astăzi trăiesc la un al nivel!

Cum sunt azi?

Sunt bine!

Din ce trăiesc azi?

Tot din freelancing. Am ales să fac asta. Însă, într-o altă formă.

Astăzi fac doar ceea ce mă pasionează cu adevărat. Iar aici intră și scrisul. Încă scriu, însă doar pentru proiectele cu adevărat importante pentru mine.  Doar pentru oamenii care mă fac fericiți.

În rest, mai fac și alte lucruri care-mi plac. Din care am ajuns să câștig culmea de 4 – 5 – 10 – 20 de ori mai mult decât din primii bani făcuți din freelancing.

Printre aceste lucruri se numără și consultanța în business și promovarea afacerilor.

Dacă eu am ajuns să trec printr-un calvar prin care să renasc, să redau viață propriei pasiuni, sub o formă cu totul nouă, guvernată de cu totul alte legi, cu siguranță pot ajuta și pe alții să facă asta.  Așa a luat naștere proiectul care mă face să trăiesc azi.

Proiectul pe care l-am crescut deja și l-am scos din fașă, urmând să-i sărbătoresc primul anișor: Inbound Consulting.

Am pregătit pentru acest proiect și pentru toți colaboratorii un set clar de proceduri și reguli, iar pentru mine un set clar de valori și principii pe care nu le voi mai încălca niciodată.

Asta pentru a rămâne pe calea pe care am reapucat-o!

Pentru a evita coșmarurile și pierderea chefului de viață. Pentru a nu mai trece prin calvarul prin care am trecut.

Pentru că dacă pasiunea dispare, nimic din ce facem nu mai are valoare. Nu am zis-o doar eu. Dar eu am și trăit-o. De aceea, acum prefer să fac lucrurile cum îmi place și cum mă simt eu bine să le fac.

Am descoperit că în freelancing și în business, e vorba despre oameni! În spatele unui freelancer, în spatele unui business, stă mereu un om. Iar eu, pentru mine, vreau să fac așa tip de business în care să pot avea grijă de omul acela.

Dacă și tu te regăsești într-o perioadă în care nu mai găsești ieșirea pe nicăieri, dacă povestea mea e și povestea ta, dă-mi un semn. 🙂

Pentru prieteni, sunt aici mereu!
Atât prin scris, cât și prin suport în timp real! Give me a call! 😉