Dacă e ceva cu adevărat frumos în freelancing, acesta ar fi faptul că toate deciziile pe care trebuie să le iei sunt cu adevărat în mâna ta. Cu alte cuvinte, tu centrezi, tu dai cu capul.
Însă, acest fapt te poate pune și în dificultate uneori. Faptul că nu te poți sfătui cu o echipă, faptul că toată răspunderea cade pe umerii tăi, faptul că nu ai o structură, o ierarhizare clară a task-urilor și multe alte astfel de lucruri pot crea presiune, așa încât uneori te poți trezi că ai luat decizia greșită.
Și ghici ce, va trebui să trăiești cu asta. Poate să înveți ceva din ea, iar la următoarea experiență asemănătoare să alegi corect.
În acest articol o să detaliez cât se poate 5 astfel de decizii proaste, care m-au costat mult ca freelancer, atât din punct de vedere financiar cât și profesional și chiar personal.
1. Nu am investit în mine și în formarea mea
Țin minte că trecuseră ani de zile de când mă apucasem de freelancing, iar singurele mele cursuri de formare erau 2 cursuri de 9 dolari de pe Udemy. Un curs de SEO pe care l-am abandonat pe la 30% și un curs de Photoshop de care nu m-am atins niciodată.
Aveam peste 3 ani de zile lucrând deja cu clienții, iar formarea mea era, din punct de vedere al educației, la zero. Asta m-a făcut să pierd uneori colaborări. Uneori am testat chestii (pe care le-aș fi putut învăța direct din greșelile altora)… iar eu le-am testat pe banii mei. Sau chiar pe banii clienților. Lucru care din nou, ducea la pierderea colaborărilor, dacă treaba nu ieșea așa cum trebuia.
De abia anul trecut am început să investesc masiv în educație și în formarea profesională. Am început cu etapa de educație financiară, făcând cel puțin 3 – 4 cursuri aici, care au totalizat peste 1000 euro. Apoi, am luat abonamentul premium Upriserz. După care am început să iau cursuri de Copywriting și Facebook Ads.
Iar în ultima perioadă m-am axat foarte mult pe cursuri de formare a mindset-ului potrivit. În total am investit în ultimele 18 luni peste 5.000 de euro în formarea mea.
Care e concluzia după aceste luni și acești bani investiți?
A fost cea mai bună investiție făcută vreodată. Țin minte că după primul curs de 400 de euro, despre educația financiară și finanțele personale, la doar 2 săptămâni după ce am terminat cursul, recuperasem deja suma, doar din calcularea cheltuielilor, din setarea bugetelor și din eliminarea cheltuielilor făcute aiurea.
După aia, la 2 săptămâni după ce am făcut un cursul despre cum să modifici prețurile fără să îți superi colaboratorii (un curs de pe Upriserz), mi-am sunat cei 3 clienți cu care lucram la momentul acela și le-am propus o creștere instant de 33% a prețurilor. Toți cei 3 au acceptat. Deja îmi recuperasem și suma pe acest abonament.
Iar de acolo… la doar câteva luni veniturile deja mi se dublau, iar mai apoi se dublau încă odată. Cei 5.000 euro au generat zeci de mii în ultimul an numai.
2. Nu mi-am apreciat valoarea. M-am vândut întotdeauna ieftin
Ca să înțelegeți un pic mai bine, eu niciodată nu mi-am valorificat munca. Eu am fost plătit fie pe proiect, fie pe timp. Ceea ce aveam să învăț chiar acum câteva luni că e cea mai mare greșeală posibilă.
Prețurile mele erau mereu mici. Poate de aia și prindeam clienți foarte ușor. Lucram foarte mult. Ca să ajung să câștig suficient cât să-mi convină, lucram uneori și 12 – 14 ore pe zi.
De ce costul pe oră e o greșeală?
Păi nu contează câte ore lucrez eu pentru tine. Contează ce pot eu genera prin acele ore pentru business-ul tău. Cu alte cuvinte, dacă eu în 2 minute pot genera 100.000 euro pentru tine, ar trebui să fiu plătit în funcție de cele 2 minute sau în funcție de banii pe care ți i-am generat?
Cu alte cuvinte, cu cât lucrezi mai repede, dacă ești plătit pe timp, o să ajungi mai prost plătit. E logic?
Dacă lucrezi pe proiect, din nou, s-ar putea să evaluezi proiectul greșit. Mai ales dacă nu ai experiență. Evaluarea unui proiect e ceva destul de dificil de făcut.
Bun, iar atunci, care e metoda corectă de a lucra?
Ei bine, metoda corectă de a lucra e cu plata pe rezultate. Plata pe performanță. În funcție de valoarea generată.
Cu alte cuvinte, dacă eu îți generez ție 100.000 de euro, nu cred că ai avea ceva împotrivă în a-mi plăti un comision de 10% din acei bani. Iar dacă ai cu adevărat ceva împotrivă, atunci, cel mai probabil nu ești clientul cu care vreau să lucrez.
Dacă nu înțelegi valoarea unui proiect, e oke, poți să cauți alt freelancer cu care să lucrezi.
Tocmai de aceea, în ultima vreme, odată cu lansarea firmei și a agenției pe care acum o reprezint, am setat un al mod de pricing. Acesta se bazează pe performanță și e calculat în funcție de o mulțime de factori și de KPI pe care îi stabilim împreună cu clienții de la început.
Cum te fac să înțelegi valoarea? Simplu: prin întrebări.
Cel care întreabă lucruri, deține controlul asupra conversației.
Întreabă-ți clienții cât de important e acel proiect pentru ei? Cât le-ar aduce în buzunare sau în conturile firmei într-un an? Cum ar putea cuantifica acea valoare în cifre? Iar mai apoi întreabă-i cât li se pare logic și normal să investească într-un proiect care le-ar genera atâția banii? Îți garantez că rezultatul va fi oricum mai mare decât ce preț le-ai fi făcut inițial.
La momentul actual mai taxez pe oră doar pentru consultanță. În rest, fiecare proiect este taxat în funcție de KPIs.
3. Nu am ieșit în față. Am rămas mult timp omul din umbră
Poți crede la prima vedere că acest lucru e un avantaj. De ce să-ți asumi tu responsabilități? De ce să apari tu în prim plan? De ce să nu stai liniștit și doar să-ți iei banii fără să te intereseze prea mult lucrurile?
Ei bine, așa am gândit eu ani buni. Și am gândit așa deoarece era confortabil pentru mine. Lucram cu 2 agenții, așa încât nu mă îngrijora pe mine treaba de a aduce clienți. Aceștia veneau prin agenție, de la sine. Eu doar trebuia să-mi fac task-urile și să iau banii.
Unde m-a dus treaba asta? M-a dus într-un moment de plafonare în care deja nu mai simțeam nimic raportat la treaba pe care o fac. Simțeam că nu mai sunt eu omul principal, ci că am rămas doar o marionetă în spatele cortinei.
Am început să nu mai am încredere în mine, în ceea ce fac. Iar asta, culmea, a început să se vadă în rezultate. De la clienții care erau foarte mulțumiți și îmi trimiteau mereu mesaje “wow, cât de tare ești pe ceea ce faci”… cumva în ultimele luni petrecute în agenții oamenii începeau să fie nemulțumiți.
De aceea am hotărât într-un final să ies din nou în lumina reflectoarelor. Ce mi-a adus asta?
E greu de cuantificat într-un articol și așa deja foarte lung. Pot să-ți spun doar atât. În momentul în care am încetat să mai lucrez mecanizat pe task-uri, am început să gândesc altfel. Am început să văd oportunități care până atunci nici nu știam că există.
Am început instant să găsesc metode de a-mi scala noul business. Am vândut de 3 – 4 ori mai mult (raportat la cifre, nu doar vorbe). În prima lună de business am încasat câteva contracte de 12 luni, complet în avans. Poți înțelege asta? Am căpătat atâta încredere în mine și în noile idei, încât m-am prezentat ferm în fața unor oameni cu oferte de 12 luni, plătite complet în avans. Și-am închis și semnat contractele.
4. Nu mi-am creat un brand personal
Imaginează-ți asta: după 7 ani de content writing și promovare online, eu personal nu am un site de prezentare. Și până la acest proiect, nu am avut niciun blog măcar. Pe care să scriu eu, despre mine și despre ceea ce fac.
Asta este cred una dintre cele mai mari greșeli. Peste tot unde trebuia să prezint un portofoliu, dădeam portofoliul agenției. Dădeam site-ul lor. Ce se întâmpla mai departe? Păi simplu: clienții ajungeau să discute direct cu agenția, iar proiectele îmi erau incluse în “fee-ul” lunar. Deci, mai puțini bani pentru aceeași muncă.
În plus, niciodată nu puteam apărea undeva, deoarece nu aveam către ce anume să trimit. Singura mea prezență online era profilul de Facebook și de LinkedIn.
Lipsa unui brand mi-a zburat mulți clienți din mână. Fără un brand, mă prezentam în fața oamenilor și discuțiile se terminau brusc la întrebarea “Cine ești și cu cine ai mai lucrat?”. Da, desigur, le arătam proiecte, le prezentam 100 de link-uri. Însă aici era problema. Când prezinți omului 100 de link-uri îl trimiți în 100 de locuri, din care el trebuie să ajungă înapoi la tine. Șansa să se întâmple asta scade drastic. Deoarece autoritatea celor 100 de link-uri e mai mare decât autoritatea ta. Pentru că în cazul meu toate link-urile alea duceau către agenția cu care lucram. Practic, eu în loc să mă promovez pe mine, promovam agenția.
Asta se întâmplă când, din confort și datorită mirajului de “siguranță financiar” accepți să lucrezi cu agenții. De fapt devii un semi-angajat al acelei agenții, iar din cuvântul freelancer, dispare partea de “free”. Se pune un preț pe ea practic, pe care dacă îl accepți, devii orice altceva numai freelancer nu.
Desigur, această parte are și avantaje. Însă despre asta într-un alt articol.
5. Nu am avut niciodată un program
Da, știu, pare super șmecherie să nu ai șefi, să nu ai program, să faci ce vrei, când vrei. Însă, în realitate, chiar și ca freelancer, lipsa unui program de poate deregla rău, pe mai multe planuri.
Imaginează-ți că ajungeam să lucrez noaptea, iar ziua să dorm. Corpul meu începuse să o ia razna, iar sănătatea e mai importantă zic eu decât orice. Să lucrezi noapte, să mănânci odată pe zi, să ieși din casă odată pe săptămână… oricât de cool ar părea pentru prietenii tăi care te invidiază că faci ce vrei, crede-mă… on long term… nu-i deloc cool.
Am încercat în diverse feluri să-mi fac un program, însă odată obișnuit așa, ani de zile, a fost din ce în ce mai greu. Mă trezeam zilnic în jurul orei 12 – 13. Deci, deja jumătate din zi era pierdută. Apoi apucam să lucrez câteva ore, după care oboseam, mă puneam la un film, mă așezam în pat și pierdeam câteva ore pe zi iară. După care seara, mă apucam din nou de muncă.
Însă ajungea logodnica mea acasă, ea terminând programul normal la ora 17 – 18. Uneori stătea și ea peste program și ajungea acasă la 21:00 – 22:00. Ea lucra foarte mult. Și în momentul în care ajungea acasă, voia să stea cu mine. Însă ghici ce? La mine era de abia jumătatea zilei de muncă. Așa că stăteam foarte puțin cu ea și începeam iar munca.
Toate aceste lucruri s-au adunat. Și pe cât de frumos pare să nu ai program, să-ți faci programul cum vrei, asta nu înseamnă să nu te preocupi deloc de el. Asta nu înseamnă să fii complet dezordonat cu timpul tău.
Am ajuns să înțeleg târziu asta. Iar acum, odată ce mi-am lansat firma și a trebuit să devin mult mai responsabil, brusc, îmi dau seama de un lucru.
Când lucrezi la maximă productivitate, programul tău de muncă nu depășește 4 – 5 ore pe zi. Dacă știi să le gestionezi, îți rămâne o mulțime de timp liber pentru a face ceea ce îți place, ceea ce îți dorești. Pentru a avea grijă de tine și cei dragi.
Sper că acest articol să te ajute să înveți din greșelile mele și să dai și mai departe altora.
Cu alte cuvinte, share if you dare!